Articol de Psihoeducație publicat în cadrul campaniei SUNT CU TINE.
Stă la masă și își frământă mâinile. Nu spune niciun cuvânt. În puținele ocazii când își ridică ochii din pământ, pete mici de roșeață îi colorează gâtul și obrajii. Gura i s-a uscat și ar cere cuiva sticla de apă din mijlocul mesei, dar îi este jenă. Îl îngrozește gândul că cineva l-ar putea întreba ceva. Se simte atât de inconfortabil printre ceilalți încât dacă ar putea să dispară din acel loc, ar face-o.
În mijlocul mulțimii, sub privirile celorlalți îi este cel mai greu unei persoane cu anxietate socială, pentru că atunci ceea ce vorbește sau face poate fi observat, evaluat și criticat de ceilalți. Desigur că multe persoane, aflate în diverse situații sociale (a cunoaște o persoană nouă, a ține o prezentare în fața unei audiențe, a iniția o conversație ș.a.), pot să se simtă emoționate. Dar în cazul cuiva care nu suferă de anxietate socială, acele emoții au o intensitate scăzută, iar capacitatea de a face față situației nu este afectată. Nu petrece mult timp gândindu-se la ce va face, străduindu-se să evite contextul social ori analizând în detaliu ce a făcut după ce interacțiunea socială a luat sfârșit.
Pentru cei cu anxietate socială însă, astfel de contexte stârnesc o sumedenie de gânduri, emoții și reacții fiziologice greu de îndurat. Principala îngrijorare este aceea că vor face sau vor spune ceva care va duce la umilirea lor ori că celelalte persoane vor observa cât de inconfortabil se simt și îi vor critica, judeca.
Sigur ceilalți vor vedea cât de incompetent sunt. Nu voi ști ce să spun și vor crede despre mine că nu sunt bună de nimic. Își vor bate joc de mine când își vor da seama cât de greu îmi este să fiu în prezența lor sunt doar câteva gânduri care pot trece prin mintea unei persoane cu anxietate socială. Imaginându-și constant că ceilalți sunt în postura de evaluatori critici, pregătiți să taxeze orice mic semn de „slăbiciune”, și considerându-se pe sine mici, slabi, insuficient pregătiți pentru a face față contextelor sociale, trăiesc anxietate intensă. La nivel fiziologic ea se poate manifesta prin înroșirea feței, tremurul vocii și al mâinilor, senzația de uscăciune a gurii, transpirație excesivă, probleme digestive, tensiune musculară, accelerarea ritumului cardiac. Altfel spus, mintea lor percepe că situația socială reprezintă un pericol și-i pregătește pentru a face față acestuia, de aceea apar tot felul de simptome fiziologice specifice reacției de luptă sau fugă.
Dificultățile acestor persoane nu apar doar atunci când ele se expun efectiv unei situații sociale, ci și înainte (anticipează cu groază ceea ce va urma), și după (analizează în detaliu ceea ce s-a întâmplat, evaluează ceea ce au făcut sau au spus, se gândesc la ce ar putea gândi alții despre ele). Din cauza avalanșei de gânduri, emoții și reacții fiziologice atât de intense se prea poate ca ceea ce au de făcut să aibă de suferit (ex: să se bâlbâie atunci când vorbesc cu altcineva, să greșească atunci când țin o prezentare) și să considere că aceste mici greșeli sunt dovada incompetenței lor, că ele arată că nu pot face față acestui fel de situații. Având în vedere tot distresul pe care îl trăiesc înainte, în timpul și după expunerea la un context social, evitarea lor pare cel mai bun lucru de făcut, așa că se vor strădui să reducă interacțiunile la minimul necesar și să mențină doar acele relații în care se simt cât de cât în siguranță. Din păcate, aceste tip de comportament nu le oferă șansa să învețe că situațiile sociale nu sunt periculoase, iar ori de câte ori inevitabilul se va produce, adică vor fi nevoiți să interacționeze cu alți oamenii, tot ansamblul de gânduri, emoții și reacții fiziologice specifice anxietății sociale va fi retrăit. A fi printre ceilalți este întotdeauna o provocare greu de acceptat, iar dificultățile care o însoțesc au costuri mari pentru cineva care suferă de anxietate socială.
Frica intensă la anticiparea situațiilor sociale ori în timpul expunerii la astfel de situații, dorința arzătoare de a le evita nu sunt mofturi sau rea-voință. Distresul trăit de cineva cu anxietate socială este real și puternic. La baza acestor trăiri stă un complex de factori sociali, psihologici și biologici. Cele mai multe persoane cu anxietate socială au în familie și alți membri care se confruntă cu această problemă sau alte probleme de anxietate. Trăind într-un mediu în care ceilalți identifică situațiile sociale ca periculoase și se manifestă ca atare în astfel de contexte (trăiesc frică intensă, arată cât de greu le este când trebuie să facă ceva care presupune interacțiune socială, caută tot felul de modalități prin care să le evite), învață la rândul lor că sunt periculoase, că, cel mai probabil, nu se vor descurca și că cel mai bine ar fi să le evite. De asemenea, unii dintre cei diagnosticați cu această problemă de sănătate mintală au trecut, în copilărie sau adolescență, printr-o situație socială traumatizantă (ex: au fost umiliți în public) atât de intensă sau prin situații umilitoare repetate (ex: tachinare, bătăi și hărțuire de către colegi), încât orice altă situație care prezintă similitudini oricât de mici (ex: implică interacțiune cu alți oameni) stârnește aceleași reacții greu de îndurat pe care le-au trăit în trecut. Ceea ce învață în decursul dezvoltării este că nu au resursele necesare pentru a face față pericolului perceput în interacțiunea socială. Alți factori care pot influența dezvoltarea anxietății sociale pot fi alte tipuri de traume, o relație de atașament defectuoasă cu persoanele de referință, tendința de a se evalua pe sine ca neputincios etc.
Așadar, anxietatea socială este o tulburare mintală care îl costă mult pe cel care o trăiește, dincolo de trăirile emoționale pe care le are de îndurat: oportunitatea de a se dezvolta ca individ, de a dezvolta relații împlinitoare cu alte persoane, de a avea performanțe în unele domenii. Practic, o persoană cu anxietate socială nu poate duce o viață tipică din cauză că este afectată la nivel personal (trăiește distres intens) sau social (evită interacțiunile sociale din cauza distresului resimțit) sau profesional (nu-și poate îndeplini sarcinile profesionale sau o face cu mari dificultăți) ori toate aceste domenii sunt afectate.
Tocmai pentru că unei persoane cu anxietate socială îi este atât de greu, e important să încercăm să înțelegem ce se întâmplă în interiorul ei și să-i fim alături. Din fericire, există modalități prin care poate fi tratată, cum ar fi diverse forme de psihoterapie (ex: psihoterapie cognitiv-comportamentală) sau medicație. Cu cât este identificată și abordată mai timpuriu, cu atât mai mari sunt șansele recuperării. Dacă dumneavoastră sau cineva drag considerați că e posibil să suferiți de anxietate socială sau de o altă tulburare de anxietate, vă sugerăm să efectuați următorul SCREENING ONLINE GRATUIT.